Una dintre abordarile importante in NLP este Recadrarea, adica observarea unei situatii, convingeri, reactii, emotii, a unui rezultat chiar, dintr-un alt context sau avand o alta semnificatie, cu scopul de a-i observa alte valente...
Una dintre abordarile importante in NLP este Recadrarea, adica observarea unei situatii, convingeri, reactii, emotii, a unui rezultat chiar, dintr-un alt context sau avand o alta semnificatie, cu scopul de a-i observa alte valente. Acest lucru ne permite sa fim mai deschisi altor interpretari ale lucrurilor si sa gasim noi solutii. Una dintre recadrarile des utilizate este definita de intrebarea: “Cum ar fi daca…?”
Perceptia noastra despre realitate se realizeaza prin trierea si interpretarea informatiilor cu care intram in contact. Experintele, invatatura, convingerile si interpretarile celor din jur despre viata ne impacteaza in mod direct si ne formeaza un mod de a trai. In functie de perceptie se formeaza convingerile noastre, in urma carora noi traim una sau mai multe emotii. Emotia, la randul ei, este urmata de un comportament, iar acesta are un rezultat.
Dar haideti sa ne gandim putin din alta perspectiva si sa vedem ce se intampla cand o convingere pur si simplu nu exista! O convingere se formeaza pe baza observarii unor elemente existente si prin interpretarea acestora. Daca nu exista acele elemente, nu exista nici convingerea! Daca o convingere este urmata de o emotie, atunci lipsa unei convingeri este urmata de lipsa unei emotii corespunzatoare si de lipsa unei experiente concrete legate de aceasta, respectiv lipsa unui comportament!
De exemplu, daca nu stii ca exista apa marii, plaja, nisipul, nu stii ca exista experienta de a simti nisipul sub talpi, de a te arunca in valuri, de a simti sarea pe piele, etc., deci nu poti trai nici experienta emotiilor legate de aceste aspecte. Daca nu traiesti aceste emotii, nu poti declansa o reactie compotamentala legata de acest aspect!
Copilul, cand este mic nu stie ca exista reguli, deci nu are emotii legate de ideea de regula, deci nu respecta nimic pana nu i se cere!
Copilul nu stie ca noua, adultilor ne pasa de parerea celorlalti despre noi, deci el nu are o emotie legata de acest lucru, ca atare, nu are un comportament legat de acest aspect si se poarta ca si cum are dreptul sa faca ce vrea cu viata lui! Si chiar are!
Copilul, pana nu afla de la adulti ca “exista” bau-bau, nu stie de el, deci nu simte frica sau dorinta de a se proteja, deci nu se ascunde!
De asemenea, copilul nu stie ca exista experiente neplacute, deci nu are emotii de genul: frica (cu exceptia celei legate de instinctul de supravietuire), rusine, neincredere, singuratate, timiditate s.a.
Va propun sa ne imaginam cum ar fi daca din dictionarul mintii noastre ar lipsi cuvantul “frica”? Ce am simti? Cum am trai? Ce rezultate am avea in viata?
Cum ar fi daca in gandurile noastre ar exista doar cuvinte de genul: “curaj”, “incredere”, “motivatie”? Cum ar fi fost viata noastra de la inceput pana in prezent avand doar aceste cuvinte in vocabularul mintii? Ce am fi simtit? Ce obiective am fi avut? Cum le-am fi atins?
Iti propun sa continui punandu-ti aceste intrebari legate de restul vietii tale:
1. Cum ar fi daca de acum inainte ai “sterge” din mintea ta cuvantul “frica”?
2. Ce ai simti daca n-ai stii ca exista frica?
3. Ce crezi ca ar schimba asta in viata ta?
4. Ce obiective ti-ai propune?
5. Ce ai face pentru atingerea lor?
6. Cum ar arata toate aspectele vietii tale?
7. Incepe sa traiesti ca si cand ai avea deja sters acest cuvant din vocabularul mintii tale, chiar de acum!
8. Fa acesti pasi cu toate cuvintele despre care simti ca te-ar putea bloca in evolutia ta catre bucuria de a trai!