Psihoterapia prin narativ personal

Aceasta poate avea numeroase cauze: evenimente traumatizante din copilărie, experiențe de viață marcante, pierderi, abuzuri, catastrofe naturale, război sau violență.

Trauma afectează profund starea mentală, sănătatea emoțională și comportamentul, creând adesea o narațiune internă distorsionată despre sine și lume.

Unul dintre cele mai inovatoare și eficiente modalități de a aborda și vindeca trauma este psihoterapia prin narațiune personală.

Această abordare se bazează pe ideea că fiecare individ își structurează experiențele de viață sub forma unei povești sau narațiuni, iar schimbarea acestei povești poate ajuta la vindecarea rănilor emoționale.

În centrul acestei terapii stă conceptul de rescriere a poveștii de viață, o tehnică psihologică ce permite redefinirea sensului propriei existențe.

Ce este psihoterapia narativă?

Psihoterapia narativă este o abordare terapeutică dezvoltată în anii 1980 de Michael White și David Epston, care se concentrează pe înțelegerea și rescrierea poveștilor de viață ale clienților.

În mod esențial, oamenii își construiesc identitatea și sensul existenței prin intermediul poveștilor pe care le spun despre ei înșiși și despre experiențele lor.

De multe ori, aceste narațiuni sunt modelate de traumă, durere sau suferință, și pot deveni limitative, negative sau distorsionate.

Psihoterapia narativă oferă persoanei posibilitatea de a "rescrie" aceste povești, de a descoperi noi perspective asupra vieții sale și de a crea un nou sens al experiențelor.

În loc să fie prizonieri ai unei narațiuni fixe, oamenii sunt încurajați să devină autorii propriei vieți, asumându-și controlul asupra modului în care își povestesc trecutul, prezentul și viitorul.

Trauma și povestea de viață

Trauma psihologică are capacitatea de a schimba profund modul în care o persoană își vede sinele și lumea din jur.

Persoanele care au trăit evenimente traumatice deseori dezvoltă o narațiune despre sine care este caracterizată de neputință, vulnerabilitate, vinovăție sau rușine. În această poveste, trauma devine centrul existenței, eclipsând aspectele pozitive și resursele personale.

De exemplu, cineva care a suferit o pierdere poate dezvolta o narațiune de viață în care se consideră neajutorat, incapabil să facă față viitorului și copleșit de durere.

O narațiune traumatică poate influența toate aspectele vieții unei persoane – relațiile, capacitatea de muncă, încrederea în sine și chiar sănătatea fizică.

Din acest motiv, rescrierea poveștii personale devine esențială în procesul de vindecare.

Rescrierea poveștii: Cum funcționează?

Rescrierea poveștii de viață este un proces terapeutic care implică reevaluarea și reconfigurarea narațiunii personale.

Acest lucru se realizează printr-un dialog activ între terapeut și client, în care se explorează evenimentele semnificative din viață și modul în care acestea au fost înțelese sau interpretate. Terapeutul ajută clientul să identifice părțile din poveste care sunt problematice și să descopere noi moduri de a înțelege acele experiențe.

Procesul poate fi împărțit în mai mulți pași:

1. Exterioarizarea problemelor

Primul pas în psihoterapia narativă este exterioarizarea problemei.

Aceasta înseamnă că problemele nu sunt privite ca fiind parte din persoană, ci ca fiind separate de ea.

De exemplu, în loc de „Sunt o persoană anxioasă”, clientul ar putea învăța să vadă anxietatea ca pe un fenomen extern, cum ar fi „Anxietatea mă controlează”.

Această schimbare de perspectivă este puternică, deoarece permite persoanei să înceapă să privească problema dintr-un alt unghi, având astfel mai multă putere asupra ei.

2. Identificarea narațiunilor dominante

Oamenii își trăiesc viața conform unor narațiuni dominante care pot fi conștiente sau inconștiente. Aceste narațiuni influențează modul în care ei interpretează experiențele și cum iau decizii.

De exemplu, o persoană care crede că "nu este suficient de bună" poate trăi conform unei narațiuni care îi limitează capacitatea de a își asuma riscuri sau de a face față provocărilor.

Terapeutul ajută clientul să identifice aceste narațiuni și să vadă cum influențează comportamentul și emoțiile.

3. Dezvoltarea unei narațiuni alternative

Odată ce narațiunea dominantă este identificată, terapeutul și clientul colaborează pentru a crea o narațiune alternativă.

Aceasta implică explorarea unor noi perspective asupra evenimentelor de viață și găsirea unor moduri mai pozitive și mai pline de speranță de a înțelege trecutul și prezentul.

În loc să fie definit de trauma suferită, clientul este încurajat să își vadă viața ca pe un ansamblu de experiențe diverse, unele dureroase, dar și altele pline de reziliență și creștere personală.

4. Reconectarea cu resursele interne și externe

Un alt aspect esențial al rescrierii poveștii este reconectarea cu resursele personale.

Trauma tinde să izoleze individul de resursele sale interne (încrederea în sine, abilitățile personale) și externe (sprijinul celor dragi, conexiunile sociale). Rescrierea poveștii implică și recunoașterea acestor resurse și utilizarea lor pentru a construi o poveste mai bogată și mai echilibrată.

5. Întărirea narațiunii alternative

Procesul terapeutic nu se încheie odată ce narațiunea alternativă este creată.

Clientul trebuie să continue să întărească această nouă poveste prin acțiuni și comportamente care reflectă noua sa înțelegere.

Terapeutul poate ghida clientul în dezvoltarea unor strategii pentru a păstra și întări această narațiune pe termen lung, astfel încât ea să devină parte integrantă din viața de zi cu zi.

Beneficiile psihoterapiei narative

Psihoterapia narativă aduce numeroase beneficii pentru persoanele care au experimentat traume:

• Dezvoltarea unei perspective noi: Persoana își reinterpretează trecutul și prezentul într-un mod mai pozitiv și mai adaptativ.
• Restabilirea sentimentului de control: Prin rescrierea poveștii, individul recâștigă controlul asupra modului în care își înțelege viața și experiențele.
• Reducerea simptomelor de stres post-traumatic: Această terapie s-a dovedit eficientă în reducerea simptomelor PTSD (stres post-traumatic), cum ar fi coșmarurile, gândurile intruzive și anxietatea generalizată.
• Îmbunătățirea relațiilor: Persoanele care își rescriu povestea de viață într-un mod pozitiv și adaptativ raportează îmbunătățiri semnificative în relațiile lor personale.
• Creșterea stimei de sine și a încrederii: Rescrierea narațiunii personale duce la o mai bună înțelegere a propriilor calități și a valorii personale, ceea ce contribuie la creșterea stimei de sine.

Concluzie

Psihoterapia prin narațiune personală oferă o abordare puternică și inovatoare pentru vindecarea traumei.

Prin procesul de rescriere a poveștii de viață, persoanele afectate de experiențe dureroase pot transforma modul în care își văd trecutul, prezentul și viitorul.

Această terapie le oferă oamenilor libertatea de a nu mai fi prizonieri ai unei narațiuni traumatice și de a deveni autorii propriei vieți, construindu-și o poveste care să reflecte reziliența, speranța și capacitatea de vindecare.

Astfel, narațiunea devine nu doar o unealtă pentru a înțelege experiențele trecute, ci și un instrument de transformare profundă și durabilă.